Perineul, în centrul sănătății intime: ghid pentru kinetoterapeuți și moașe

Ce este o disfuncție a planșeului pelvin

În fiecare an, luna august este dedicată conștientizării disfuncțiilor planșeului pelvin (Pelvic Floor Dysfunction Awareness Month), o campanie susținută de International Urogynecological Association (IUGA) și de societăți de specialitate din întreaga lume.

Disfuncția planșeului pelvin înseamnă funcționarea deficitară a mușchilor și țesuturilor perineului: dificultatea de a-i contracta sau de a-i relaxa, pierderea susținerii organelor pelvine, controlul sfincterian afectat. Se poate manifesta prin pierderi de urină sau de materii fecale, prolaps, dureri pelvine, tulburări sexuale sau de tranzit.

Pentru multe femei, perineul rămâne un „punct orb”: știu vag că există, dar nu își leagă simptomele (pierderi, senzație de greutate, constipație, dureri, viață intimă dureroasă) de acest grup de mușchi. Femeile cu sănătatea intimă fragilizată sunt adesea ocazia de a vorbi despre perineu dincolo de reeducarea postpartum.

1. Perineul, un organ central

Planșeul pelvin este un ansamblu de mușchi și țesuturi care închide partea de jos a bazinului și susține vezica, uterul și rectul: un fel de „hamac muscular”. Are un rol important în:

• continența urinară și anală;
• susținerea organelor pelvine (prevenirea sau limitarea prolapsului, „coborârea organelor”);
• sexualitate (senzații, confort, prezența sau absența durerii la contactul intim).

Când planșeul pelvin este prea slab, prea tensionat, prost coordonat sau afectat de sarcini, nașteri, menopauză, operații, radioterapie, obezitate ori eforturi repetate, pacientele pot avea simptome foarte diferite:

• pierderi de urină sau de materii fecale, nevoie urgentă de a urina;
• constipație, dificultate de evacuare, senzație de blocaj;
• greutate în bazin, senzația unei „bile” în vagin, prolaps;
• dureri pelvine, dureri la contactul intim (dispareunie), dificultatea de a relaxa perineul.

Explicate cu cuvinte simple, aceste funcții le ajută pe paciente să înțeleagă că nu e vorba „doar de niște mușchi”, ci de un organ central, la intersecția multor funcții intime.

2. Legătura dintre perineu și sănătatea intimă fragilizată

La multe femei, uscăciunea intensă, sindromul genito-urinar al menopauzei, cicatricile perineale sau urmările tratamentelor oncologice coexistă aproape mereu cu disfuncții ale planșeului pelvin. Câteva asocieri frecvente:

• Sindromul genito-urinar al menopauzei, dispareunie, hipertonie perineală. Menopauza sau tratamentele hormonale aduc uscăciune vulvo-vaginală, arsuri și dureri la contactul intim, adesea împreună cu un perineu hiperton sau dureros.
• Cicatrici perineale, efort, pierderi de urină. După epiziotomie, rupturi sau operații perineale apare disconfortul la mers îndelungat, la sport sau în ortostatism prelungit, uneori cu pierderi de urină sau senzația de perineu fragil.
• Radioterapie pelvină, dureri vulvo-vaginale, tulburări urinare sau de tranzit. După un cancer ginecologic sau de sân pot apărea radiodermită, tulburări de golire, urgențe micționale, dureri vulvo-vaginale și funcție sfincteriană afectată.

Numite clar, aceste legături scot îngrijirea din logica „simptom cu simptom” și permit un plan de îngrijire global, în care sănătatea intimă, cea generală și cea a perineului sunt fețe ale aceleiași povești.

3. Întrebările care ajută la depistare

Recomandările recente despre disfuncțiile planșeului pelvin insistă pe întrebări țintite, care permit depistarea din timp și orientarea spre îngrijiri non-chirurgicale. Câteva întrebări simple pot fi incluse în consultație, mai ales după naștere, în perimenopauză și menopauză sau după o operație pelvină:

• „Aveți pierderi de urină când tușiți, râdeți, alergați sau ridicați ceva greu? Simțiți uneori nevoia urgentă de a merge la toaletă?”
• „Vi se întâmplă să nu vă puteți goli complet vezica sau intestinul?”
• „Simțiți greutate sau senzația unei «bile» în vagin, care vă deranjează în fiecare zi?”
• „Contactul intim este dureros sau inconfortabil?”
• „Ați renunțat la anumite activități (sport, ieșiri, viață intimă) din cauza unor senzații în zona bazinului, a vulvei sau a perineului?”

Puse alături de eventualele simptome vulvare (uscăciune, arsuri, cicatrici, urmări ale unui cancer), răspunsurile conturează un profil perineo-vulvar și arată momentul potrivit pentru o evaluare completă sau o îngrijire multidisciplinară.

4. Abordarea multidisciplinară

Îngrijirea disfuncțiilor planșeului pelvin și a sănătății intime este rareori a unui singur specialist. Se combină de obicei prevenția, reeducarea perineală și abordările non-chirurgicale, alături de tratamentele medicale potrivite:

• Reeducare perineală supervizată: lucrul pe tonus, coordonare, relaxare și contracție, conștientizare corporală, în programe de mai multe săptămâni.
• Sfaturi despre stilul de viață și activitatea fizică: combaterea constipației, adaptarea efortului și a greutăților ridicate, activitate fizică potrivită, controlul greutății, ca să scadă presiunea pe planșeul pelvin.
• Dispozitive medicale: pesar pentru susținerea unui prolaps; sondă sau biofeedback pentru conștientizare și lucru muscular; dilatatoare în caz de dispareunie sau după radioterapie.
• Tratamente medicale stabilite de medic: tratamente locale pentru uscăciunea vulvo-vaginală, tratamente pentru tulburările urinare, tratamente pentru durerea pelvină cronică.